EXCLUSIV – Costel Torcea nu a obosit să fie campion

La sfârşitul săptămânii trecute, în mica localitate Şimleul Silvaniei, s-a desfăşurat Campionatul Naţional de Culturism şi Fitness, turneul Masters, la startul căruia s-au aflat peste 120 de competitori. Competiţia s-a desfăşurat pe trei categorii de vârstă, după cum urmează: 40-49 de ani (70, 80 şi 90 kg), 50-60 de ani (80 kg, +80 kg) şi peste 60 de ani (fără limită de kg).

Craiova a fost prezentă la întrecere prin Costel Torcea, conducătorul clubului Gladiator Gym reuşind să cucerească medalia de aur, acesta fiind al 20-lea titlu naţional pentru sportivul de 49 de ani (75 kg). Pe locul secund s-a clasat Marius Giurgi, băimăreanul fiind campion în 2011, iar pe trei – Ioan Ancuţa, focşăşeanul fiind cel mai bun în 2010.

Costel Torcea, revenit în competiţiile majore după o pauză de aproximativ doi ani, a povestit, pentru GdS şi sport-vartos.ro, cum au decurs lucrurile la Şimleul Silvaniei şi ce şi-a propus pentru viitor.

 

– Din nou aur, nu v-aţi săturat să luaţi numai dvs. primul loc?

– Este al 20-le-a titlu naţional şi nu pot să spun că m-am săturat. Sunt înconjurat la sală de un grup de tineri şi mă determină să gândesc ca în urmă cu 20 de ani. Acesta cred că este motivul care m-a determinat ca, după o pauză destul de mare, să particip la competiţiile Masters, având în vedere că în urmă cu doi ani am concurat la seniori.

– Aţi avut adversari de calibru şi totuşi v-aţi impus…

– Într-adevăr. Dacă în 2010 şi 2011 nu am concurat la această categorie de vârstă şi de greutate era normal să iasă alţi “tineri” campioni. Asta a făcut ca anul acesta eu să fiu cotat cu şansa a treia la titlu… Specialiştii nu-mi dădeau practic nici o şansă după pauza pe care o făcusem, dar şi datorită diferenţei de vârstă, de şapte-opt ani, care ne despărţea.

– Aţi avut multă ambiţie, cât de greu a fost să reveniţi după această pauză?

– Doar un an am făcut pauză, pentru că în 2010 am ieşit campion naţional la seniori, deci o competiţie mult mai dură decât campionatele de Masters, la categoria 75 kg. În 2011, m-am dedicat în totalitate unuia dintre sportivii mei, Andrei Alexandrescu, care a ieşit campion la 75 kg, categoria mea. Trebuia să aibă şi el o şansă, fiind mult mai tânăr. Anul acesta, el are nişte probleme personale şi a fost nevoie să mă pregătesc eu pentru concurs, mai ales că este o lipsă foarte mare de competitori comparativ cu anii trecuţi.

– Este greu să fiţi şi antrenor, şi sportiv?

– Este, într-adevăr, pentru că atunci când pregătesc un elev pentru un concurs naţional sau internaţional, toată concentrarea este asupra sportivului. În momentul acela, nu pot să mă concentrez asupra mea şi risc să merg la competiţii nepregătit. Dintr-un mare campion, pentru că nu sunt detronat de foarte mulţi ani, risc să mă clasez pe un loc ruşinos, ceea ce nu accept. Nu trebuie să câştig doar eu! Dacă tot merg la o competiţie şi, deşi sunt într-o formă foarte bună, vine un competitor şi mă bate, cinste lui! Dar eu ştiu că am făcut tot ce a depins de mine.

– A fost un an mai încărcat, ţinând cont că aţi mai deschis o sală de culturism în 1 Mai, pe lângă cea din Valea Roşie. Vreţi să descoperiţi viitori campioni?

– Am luat hotărârea să mă pregătesc pentru acest concurs în urmă cu două luni, şi asta la îndemnul dat de elevii pe care îi antrenez, cum ar fi Popa Robert, Andi Predoi, Basem şi ceilalţi, şi, chiar dacă am muncit la noua sală a clubului Gladiator Gym, pe care am deschis-o în cartierul 1 Mai, se pare că am avut succes. Sper să găsesc şi în această zonă a oraşului tineri dornici să facă performanţă şi să mai “fabricăm” alţi campioni.

 

“Merg în toamnă la campionatul de seniori”

 

– Ce urmează?

– Aş vrea să-mi fie scuzată lipsa de modestie, dar atunci când toţi concurenţii nu aveau împreună jumătate din medaliile mele şi eu eram cotat cu şansa a treia şi nu mă băga nimeni în seamă, nu m-am simţit deloc în largul meu. După ce am ieşit campion, am luat decizia să merg în toamnă la campionatul de seniori, deşi nu sunt sigur că pot să-i bat pe cei cu 20 de ani mai tineri decât mine. În schimb, vreau să le demonstrez aşa-zişilor specialişti că trebuie să-şi orienteze privirile spre sportul de performanţă, nu către alte activităţi…

– Vă văd mulţumit, dar totuşi tindeţi la mai mult. Până când vreţi să fiţi numărul unu?

– Ca o glumă, nu aş vrea ca să fiu criticat de cititorii Gazetei de Sud, obiectivul meu este să mă retrag din viaţa competiţională la 64 de ani. Atunci mă voi ocupa doar de sportivii mei de performanţă, de la clubul Gladiator Gym, a tinerilor din generaţia nepoţilor mei (râde – n.r.).

 

Intenţionează să organizeze un concurs

 

– Pe când o competiţie de anvergură şi aici la Craiova?

– M-am gândit foarte mult la lucrul acesta şi cred că ar fi o obligaţie a mea faţă de foştii mei antrenori şi faţă de tinerii care practică acest sport. Dar vă spun cu mâna pe inimă, o competiţie, chiar şi de Masters, care este cotată sub cele de juniori sau de seniori, costă foarte mulţi bani. Nu pot să critic pe nimeni că nu este alături de mine, pentru că nu am mers lauşanimănui să-i explic despre ce este vorba şi să fiu refuzat, şi nu ştiu ce priză ar avea. Poate că pe viitor voi încerca să iau legătura cu anumite persoane care ar putea să fie alături de noi şi să organizăm un campionat naţional. Ar fi, într-adevăr, un lucru extraordinar pentru oraşul nostru. M-a ambiţionat faptul că un oraş precum Şimleul Silvaniei, mult mai mic decât un cartier al nostru, a reuşit să organizeze un astfel de eveniment. Suntem datori să încercăm să organizăm şi noi o competiţie.

 

“Gladiator Gym este o fabrică de campioni”

 

– Culturismul este un sport mai costisitor decât pare la prima vedere?

– Este un sport destul de scump şi solicitant. Numai cine nu intră într-o sală şi să nu face un antrenament nu ştie despre ce e vorba şi cât de costisitor este. Există riscul, cum de altfel s-a întâmplat de foarte multe ori, să ne orientăm spre un anumit junior, să investim în el, şi la un moment dat să nu mai vină. Deci, a fost o investiţie greşită, dar pe care nu puteam să o prevedem. Este cea mai mare dezamăgire a mea ca antrenor. Şi financiar, şi sufleteşte.

– În toamnă aveţi emoţii din nou, dar pentru elevii dvs…

– Aşa este, în toamnă, nu e stabilit deocamdată nimic, o să merg la concurs cu un băiat, Ionuţ, cu un potenţial extraordinar, foarte serios. Este militar de profesie, lucrează la o unitate de elită a oraşului nostru şi cum şi eu am fost militar şi ştiu că disciplina militară contează enorm, spun că poate să ajungă în vârf. O să fac tot posibilul să-l duc acolo unde îşi doreşte el. Ar fi un lucru extraordinar să merg la campionate cu o echipă mai bogată şi să luăm multe medalii, aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani. Dacă analizăm cu atenţie activitatea din 2001, putem spune că Gladiator Gym este o fabrică de campioni. Satisfacţia mea cea mai mare este atunci când văd medaliile la gâtul elevilor mei.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.